True love waits – dragostea adevărată așteaptă, este numele unei campanii mai vechi, care s-a dezvoltat în timp într-o mișcare internațională care promovează abstinența sexuală în afara căsătoriei, printre  tineri și adolescenți

Unul dintre marile neajunsuri ale relațiilor sexuale timpurii, care ne pot crea probleme majore, se referă la sarcinile nedorite. Asistăm la situații dramatice în care fetele aud mult prea devreme cuvântul “mamă” din gura propriilor copii sau suportă consecințe greu de imaginat. Avortul, în cazul cel mai nefericit, blamul din partea familiei și societății, maturizarea înainte de vreme, renunțarea la școală, totul datorită faptului că nu am așteptat momentul potrivit, acceptând că, așa cum spune Eclesiastul, fiecare lucru își are vremea lui.

Dragii mei, aveți viața înainte! Dragostea nu se rezumă la sex. Viața nu se rezumă la sex. Sexul a fost lăsat pentru căsătorie, acolo unde poate fi o adevărată binecuvântare. Fetelor: nu cedați avansurilor agresive. Dacă prietenii voștri vă iubesc cu adevărat, vor aștepta vârsta și momentul potrivit. Băieților, sunteți pe cale să deveniți bărbați. Iar asta se face în primul rând la nivelul minții, demonstrându-se prin alegeri sănătoase.

Vă prezint mai jos un filmuleț creat de câțiva tineri în cadrul Project AWARE Summer Film Institute, care se încheie cu o întrebare la care vă îndem să meditați cu toții:

Is this what you want?

question markGata! Astăzi punem punct minisondajului nostru de opinie, după mai bine de o lună în care fiecare dintre voi a putut să îşi spună părerea.

La întrebarea:  ”Este normal ca părinţii să îşi disciplineze copiii adolescenţi prin bătaie?”  cei mai mulţi (76%) au zis un NU categoric. 21% dintre voi au spus: “uneori, atunci când merită” iar 3% s-au exprimat împotriva acestei forme de disciplinare. Să fie aceştia din urmă părinţii voştri? Nu putem şti. Este posibil ca unii dintre voi chiar să considere că bătaia e OK.

Discuţia a pornit de la întrebarea lui Cristi. Ne-ar plăcea, în cele ce urmează, să vă oferim ocazia de a aduce argumente în sprijinul poziţiei pe care aţi adoptat-o.  Deci, de ce e normal sau de ce nu e normal ca părinţii să folosească bătaia la vârsta adolescenţei? Ce alte sugestii aveţi pentru a înlocui bătaia?

 

Foto: dailymail.co.uk

Cineva ne-a intrebat astăzi, cu o oarecare îngrijorare:

La ce vârstă trebuie să ai prieten?

Răspunsul poate că vă va descumpăni un pic, deşi nu este cazul:  la nici o vârstă nu TREBUIE să ai un prieten; vorbim în sensul romantic al cuvântului, la care a făcut referire şi persoana ce a pus întrebarea. Societatea pune o mare presiune asupra noastră. După o vreme aproape simţim că este o ruşine, o formă de handicap, să NU avem prieten sau prietenă. Uneori poate că nici nu simţim nevoia, dar cei din jur ne presează complice, cu glume, apropouri, încurajări, miştouri. Pe măsură ce timpul trece, ne panicăm, chiar ne temem că nu vom mai putea găsi pe cineva. Lăsăm ştacheta, renunţăm la anumite aşteptări, uneori bune… Probabil vă amintiţi reclama aceea în care băiatul cel disperat nu reuşea să se apropie de nici o fată. Cam aşa se întâmplă cu noi. Pe măsură ce ne forţăm, suntem mai penibili. Începem să jucăm teatru, pentru a părea ceea ce nu suntem, să facem compromisuri şi aranjamente, uneori păguboase. Persoana care te va iubi, trebuie să te cunoască aşa cum eşti. Este greşit să intrăm într-o relaţie minţind.

Momentul în care vom avea un prieten, TREBUIE să ne găsească pregătiţi. Relaţiile romantice nu sunt o joacă. Cei mai mulţi dintre voi sunt convins că cei mai mulţi dintre noi am învăţat pe propria piele. Ele ne pot aduce multe satisfacţii şi ne pot pregăti pentru următorul pas, dar pot lăsa în urmă dezastre, adevărate cutremure în inima şi în viaţa noastră. Contează foarte mult să nu ne aruncăm cu capul înainte, să nu sărim mai multe trepte ale dezvoltării noastre, să nu ne grăbim.  Aşteptarea, credeţi-mă, merită. De cele mai multe ori, “Făt Frumos“  ori aleasa noastră va fi cineva aproape nebăgat în seamă, din grupul apropiat de prieteni, şi nu o experienţă la prima vedere, de tip WOW! Mă refer la relaţiile care ţin, în care alegem în deplină cunoştinţă de cauză.

Apoi, bine este ca, înainte de a face pasul într-o relaţie de genul “mai mult decât prietenie” să ne stabilim clar principii, să decidem ce urmărim în cadrul acelei relaţii, care sunt limitele, care sunt principiile, până unde vom merge în raport cu criterii cum ar fi vârsta, maturitatea, riscurile existente, etc. În egală măsură ne adresăm băieţilor şi fetelor. Pe lângă rănile emoţionale, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, pierderea respectului de sine sau alte afecţiuni date de faptul că organismul nostru încă este prea fraged pentru relaţii sexuale, un stil de viaţă neglijent, iresponsabil ne poate aduce multe necazuri. Nu în ultimul rând, pe cei care credeţi în Dumnezeu îi invităm să ia în calcul şi părerea Lui cu privire la asta.

Din păcate, vei descoperi că domeniul relaţiilor este unul în care cei mai mulţi dintre cei cu care vom sta de vorbă se consideră calificaţi în a oferi sfaturile. Caută o persoană matură (apropo, maturitatea nu se leagă doar de vârstă, deşi de cele mai multe ori vârsta şi experienţa contează), de încredere, faţă de care să vă puteţi deschide şi care să aibă deschiderea să vorbească deschis despre această problemă. Pe cât este de important să fim informaţi, pe atâta este de crucial să ne alegem cu grijă sursele. Sugestiile, care nu se pot aplica la toţi, ori mereu, sunt părinţii, un profesor, pastorul, preotul, psihologul şcolar, etc.

Încheiem. Dragostea e frumoasă, dar nu ne putem juca cu ea. După o anumită vârstă, când descoperim că există în lume şi persoane de sex opus, începem să simţim dorinţa de a o experimenta. După o vreme, ne vedem atraşi de cineva sau ne gândim că ar trebui să intrăm într-o relaţie. Nu trebuie să o facem pentru că trebuie. Nimeni nu trebuie să ne dicteze. Trebuie să fim bine informaţi şi să anticipăm riscurile şi beneficiile; să ne trasăm limitele şi să ne stabilim principii sănătoase, apelând la persoane mature care să ne ajute. Să fim gată chiar să renunţăm la o relaţie sau alta, de dragul principiilor, pentru că încălcarea lor ne poate aduce multă durere. În plus, va trebui să învăţăm să fim selectivi, să alegem. O persoană cu caracter nepotrivit e mai sănătos să nu primească acceptul de a intra în inima noastră, înainte de a fi prea târziu. Iar când ai ales şi ştii că ai făcut-o bine, ţine-te de principii şi bucură-te de vârsta frumoasă la care eşti şi pe care o ai… o singură dată. Mai multe, vom discuta, punctual, pe viitor.

Dacă ai întrebări sau doreşti să stăm de vorbă, nu ezita să ne scrii, pe site sau la adresa de mail adolescentzi@ymail.com.

Să ne organizăm un pic! De astăzi vei găsi, în stânga paginii, diferitele categorii de greutăţi cu care te-ai putea confrunta la vârsta adolescenţei.

Odată ce vei identifica problema ta, intră şi povesteşte-ne, ca să te putem ajuta. Răspunsul nostru poate veni pe email sau pe blog, în funcţie de preferinţele tale. Poţi, de asemenea, să propui o nouă categorie, în caz că te confrunţi cu ceva diferit.

Nu uita:

SUNTEM AICI PENTRU TINE!

Aici vei găsi oricând un prieten care să te asculte şi să te ajute în găsirea soluţiilor pentru problemele cu care te confrunţi. Poate că-ţi este greu, dar nu eşti singur. Nimic nu este imposibil, aşa că nu dispera!

Am revenit în camera mea. Sunt singur. Dar sentimentul l-am purtat cu mine toată ziua, deşi uneori am fost cu grupuri mari de oameni. Aici sunt în siguranţă. Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă poate răni. Între cei patru pereţi pot fi eu însumi, pot fi slab, pot plânge…

Am senzaţia că nimeni nu mă înţelege. O lume întreagă, goală şi tristă, mă priveşte răutăcios. Aş vrea să pot sta de vorbă cu cineva. Nu am cu cine. Problemele mele sunt prea mari şi prea grele pentru a fi purtate de alţii. Chiar şi de părinţi, care se comportă de parcă nu au avut niciodată vârsta mea.

De la o vreme am observat că e mai simplu să fac pe deşteptul. Să arăt cool. Să fac pe durul şi pe nepăsătorul. Uneori mă simt mincinos şi penibil, dar masca asta mă ajută. Mă apără de răutatea celor din jur. Mă apără şi de mine…

Stau mult la calculator. Uneori mă joc, alteori stau de vorbă cu alţii. Nu vreţi să aflaţi ce fac atunci când nu e nimeni prin preajmă. M-aţi considera un ciudat. Probabil chiar sunt, pentru că aşa mă consider…

Am mii de „prieteni” pe hi5. Mai nou sunt şi pe Facebook. Am o groază de tovarăşi la şcoală. Totuşi, mă simt singur şi trist. Şi simt că deja încep să îmbătrânesc.

Viaţa asta începe urât. Aşa o fi toată?…

question markDe astăzi, la propunerea lui Cristi, am lansat un nou sondaj, care va fi deschis timp de o lună, în stânga paginii:

Este normal ca părinţii să îşi disciplineze copiii adolescenţi prin bătaie?

Vă invităm să vă spuneţi părerea cu privire la acest subiect. Opinia fiecăruia dintre voi contează şi ne poate oferi un punct de plecare pentru discuţiile ulterioare. Curaj!

Îmi amintesc de profesoara de Limba Română din liceu. Nu era o femeie rea, numai că îşi făcuse un scop în a ne corecta mereu. Probabil că ne dorea şi binele, numai că, pe vremea aia, afirmaţia asta nu ne părea tocmai fondată.

- Copii (NOI? COPII? NU!), nu începem ne niciodată prezentarea cu conjuncţia conclusivă „deci” (corectaţi-mă dacă nu îi mai zice aşa)!.. Urma, de fiecare dată, şi explicaţia, interminabilă.

Ca un făcut, de câte ori eram scoşi la tablă, cuvântul ăsta nu de dădea pace.

- Spune-mi te rog, ce am avut pentru astăzi?

- Deci…

- FĂRĂ DECI!

Citeşte mai departe…

Ţi se tot spune că eşti… adolescent. Sau adolescentă. Şi te gândeşti: aşa o fi?

„De-acum eşti băiat mare!”  „Eşti ditamai domnişoara!” „Nu mai eşti un copil!”

Presiune din toate părţile; presiune de la ceilalţi, presiune şi de la propria persoană. Până acum nu ai realizat cât de multe lucruri te… deranjează. Cum ar fi să ţi se spună tot timpul ce să faci, să ţi se umble prin lucruri, sau să fii tratat ca un mucos de rând. Înlăuntrul tău ştii că nu mai eşti ce ai fost ieri. Într-un fel sau altul.. ai crescut. Şi totuşi, gândul de a creşte atât de repede te sperie. Prea grele responsabilităţile, prea multe aşteptările. Copilul din noi încă îşi mai cere drepturile.

Ca şi când nu ar fi de ajuns, oglinda îţi descoperă lucruri până mai ieri necunoscute. Da, coşurile… Trupul ţi se modifică şi colegii de sex opus nu îţi mai sunt, brusc, indiferenţi.

Acasă, părinţii îţi par mai cicălitori.Conflictul între generaţii”, spune Google, asta înclini să crezi şi tu. Îi iubeşti, dar parcă nu vă mai puteţi înţelege. Se pare că dintr-o dată dicţionarul e mai sărac pentru ei, rezumându-se la un singur cuvânt: NU!

Uf, suntem adolescenţi!… Cumva trebuie să trecem şi prin asta. Unii spun că este cea mai frumoasă vârstă. Aşa o fi?  Până una alta, propun să ne relaxăm. Vă invit, cu mic cu mare, să transformăm acest loc de pe net într-un loc al prieteniei. Să învăţăm împreună cum să ne bucurăm de aceşti ani. Să fim cu toţii mândri că suntem… ADOLESCENTZI.

De astăzi există Adolescentzi, blogul unde fiecare dintre voi se poate exprima liber. Poţi reveni aici oridecâte ori simţi nevoia să stai de vorbă cu cineva.

Prietenii tăi

Mike&Dana

Dana şi Mike

CALENDAR

februarie 2010
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Ian    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

Categorii

Logo

adolescentzi

Promo