Vă propunem ca, în următoarele săptămâni, să parcurgem împreună cartea Tinerii și sexualitatea, scrisă de Luis Palau, un cunoscut evanghelist care examinează diferite aspecte ale sexualităţii după planul lui Dumnezeu.

Pe coperta din spate, autorul ne spune:

Dumnezeu a făcut un cadou preţios celor tineri, un cadou care poate face din viaţa cuiva o adevărată fericire.

„M-am hotărît să scriu această carte pentru că-i iubesc pe cei tineri din toată inima. Am patru băieţi, şi le doresc toată fericirea, pe care numai Dumnezeu le-o poate da. Văd o asemenea stricăciune în societate (şi societatea începe cu fiecare individ), o asemenea criză în sânul cuplurilor, al familiilor, şi printre cei tineri, încât cred că este necesar să scriu nişte cuvinte de avertizare şi totodată de încurajare.

În aceste pagini, tinere cititor, vei găsi sfaturi care te vor ajuta pe drumul vieţii, al dragostei, al sexualităţii şi al căsătoriei. De câte ori, prin neglijenţă sau nepăsare, se lasă la o parte această chestiune foarte importantă, această bază care poate duce la dezvoltarea unei persoane, sau la decăderea ei!

Această carte o completează pe cea pe care am scris-o pentru tinerii celibatari: Cu cine să mă căsătoresc?, aceasta abordând chestiuni privitoare la controlul dorinţelor şi pasiunilor sexuale, alegerii partenerului de viaţă.

Să examinăm împreună diferitele aspecte ale darului minunat care este sexualitatea după planul desăvîrşit al lui Dumnezeu.”

Cartea o puteți comanda AICI, fiind suficient de ieftină ca să ne-o putem permite toți, iar dând click AICI veți putea urmări toate articolele pe această temă.

Anunțuri

Hi guys!

Săptămâna asta vă invităm să urmariți un mic filmuletz, din care putem învăța lucruri interesante despre ce este bine de făcut dar și despre ceea ce nu ar trebui să facem atunci când vine vorba de nevoia noastră normală de a fi în prezența altora și de a ne face prieteni.

Într-o vreme în care oamenii se simt din ce în ce mai singuri, dincolo de faptul că exista Facebook, Twitter sau Hi5, prietenii adevărați ne par tot mai greu de găsit… Cine sunt aceștia, unde ar trebui să îi întâlnim și unde nu, cum ar trebui le vorbim și cu cine ar trebui să împărtășim informații despre noi sunt întrebări la care fiecare dintre noi ar trebui să poată da un răspuns ferm. Josh și Sue, colegi de școală și buni prieteni, ne vor oferi un exemplu animat, ușor de urmărit și de înțeles, mai ales dacă înțelegeți un picutz de engleză.

VIDEO: Know your friends with Josh & Sue

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Sursa: Thinkyouknow.co.uk

Ce este adulterul? Cât de normal sau de anormal este acesta într-o societate modernă, emancipată? Sunt oare cei ce au luat decizia de a nu comite adulter, dintr-un principiu creştin nişte încuiaţi, nişte înapoiaţi? Iată câteva dintre întrebările pe care uneori oamenii şi le pun atunci când vine vorba de subiecte ce ţin de căsătorie, romantism, fidelitate, principii de viaţă, etc.

Cuvântul „adulter” (fr. adultere, lat. adulerium) este definit de dicţionar ca fiind o „încălcare a fidelităţii conjugale„. Potrivit Wikipedia adulterul reprezintă actul sexual voluntar dintre o persoană căsătorită şi o altă persoană care nu este căsătorită cu prima„.

Dacă pe vremea bunicilor cei prinşi săvârşind o astfel de practică mai erau încă subiect al ruşinii şi al oprobiului public (mai cu seamă femeile) astăzi este privit de multe ori ca şi parte integrantă a vieţii. Ne-am emancipat, ne considerăm mai cultivaţi decât strămoşii noştri (după cum zice în cartea noastă Luis Palau) şi totuşi din acest punct de vedere omul a regresat. Lăsând la o parte principiul biblic, apariţia acestei forme de trădare distruge tot ceea ce este mai frumos într-o relaţie de dragoste, aruncând în derizoriu frumuseţea intimităţii dintre un bărbat şi o femeie.

Biblia ne învaţă simplu că adulterul (preacurvia, curvia) este păcat, încă de la momentul când Dumnezeu a dat poporului evreu cele 10 porunci (vezi porunca a şaptea, care spune „să nu preacurveşti„, în alte traduceri „să nu comiţi adulter„). Desigur, Biblia este plină cu versete cât se poate de clare referitor la lucrul acesta. Şi principiul se referă la orice fel de necurăţie sexuală, inclusiv la trasul cu ochiu la o fată ce nu este soţia ta, chiar dacă nu eşti căsătorit… Care să fie motivul? Well, trebuie să ştiţi că Dumnezeu nu a dat nici o poruncă din porniri egoiste, de dragul de a ne vedea yesmani… Motivul pentru care el ne cere să facem un lucru are la bază grija pe care, ca un Tată bun, El ne-o poartă. Iar viaţa de familie, aşa cum bine ştim, poate fi un calvar sau un colţ de rai, în funcţiile de principiile care stau la baza ei şi pe care ne bazăm viaţa încă din tinereţe.

Foto: Robin Corps , Creative Commons .

Am întâlnit mulți adolescenți care ni s-au plâns că sunt deprimați. Când spun mulți mă refer la majoritatea lor. Cei mai mulți dintre cei mulți stau pe net sau la televizor până târziu în noapte (uneori până dimineața). Nu iau în discuție dacă lucrul ăsta se face cu sau fără știrea părinților. Dar cei mai mulți dintre ei sunt afectați profund și ar dori să rezolve, cumva, această problemă.

Un studiu recent realizat de  Mahmood Siddiquede (Robert Wood Johnson Medical School), specialist în probleme medicale ce țin de somn indică faptul că adolescenții care nu dorm suficient sunt de trei ori mai expuși depresiei decât ceilalți.

„Deprivarea de somn și depresia merg mână în mână la adolescenți, spune autorul studiului. Decât să le dau medicamente, acestora, mai degrabă le-aș oferi șansa de a dormi mai bine și mai mult…”

Unii ar spune că depresia este cea care cauzează insomnia iar, pentru unele situații, este adevărat. Noi credem însă că, în cele mai multe dintre cazuri, ele se afectează una pe cealaltă. De aceea vă propunem să încercați ca, pentru o perioadă măcar, să încercați să vă faceți un program regulat de somn. Să vă culcați mai devreme și să evitați tentațiile nopții. Vă garantăm că, atât fizic, cât și emoțional, vă veți simți mai bine! Iar atunci când problemele vin peste voi încercând să vă doboare, va fi mult mai lesne să treceți peste ele dacă vă vor găsi… odihniți!

Somn ușor!

Sursa: Health.com

Drogurile pot părea bune… Prima dată pot fi ieftine sau vor fi oferite moca de către persoane aparent bine intenționate. Credeți-mă, nimic nu e gratis în lumea lor! Prețul pe care îl veți plăti, dacă le veți accepta compromisul, e mult prea mare și nu vi-l puteți permite. De ce? Nu e vorba numai de bani (deși, vai, cât pot să coste!) ci de viață: VIAȚA VOASTRĂ…
inainte si după heroină

inainte si după heroină

Priviți cu atenție filmulețul care urmează, înainte de a accepta consumul de droguri, fie și o dată, fie și de dragul de a fi COOL în gașca de prieteni sau la petrecerile la care atât de greu îi convingeți pe părinți să vă lase. Nu vreau doar să vă sperii, nu vin cu încă o predică de care nu aveți nevoie. Am văzut însă multe vieți distruse de droguri, sparte în mii de bucăți, ca paharele pe gresia din bucătărie. Adolescenți ca voi, mai întâi au ajuns așa cum veți vedea în imaginile prezentate, iar mai apoi, pentru unii, nu s-a mai putut face nimic…

VIDEO: înainte și după consumul de metamfetamine.

Spune NU drogurilor!

Foto: thegooddrugsguide.com

Hei! Cum stați cu cititul? Ați mai avansat? Ne vom opri astăzi asupra unui aspect tratat în prima parte a cărții și care reprezintă o realitate deloc de neglijat pentru omul lumii moderne contemporane, indiferent de vârstă, sex, naționalitate sau… religie. Ne referim, desigur, la pornografie.

Una dintre definițiile date de dicționar pentru termenul pornografie este acela de „interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex” ori „lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului„. Pentru neavizați sună sec și fără relevanță. Însă pentru tânărul normal, aflat în plin proces de descoperire a propriei sexualități, explicația și termenul au conotații mult mai fierbinți și mai personale, de tip dragoste-ură și binecuvântare-blestem. Ca orice păcat, pornografia PARE bună. Ne dăruiește plăceri și împliniri nebănuite, care nu se arată a fi deloc anormale sau periculoase. Din păcate, însă, pornografia este este dintre acele plăgi care distrug mai eficient decât orice sănătatea morală a societății, afectând individul, relațiile din sânul familiei, relațiile cu societatea și mai ales relația cu Dumnezeu. Cei mai mulți dintre cei prinși între ghearele ei trăiesc cu conștiența murdăriei și păcatului, cu un sentiment de vinovăție dublat de senzația de încătușare și dependență.

Marian: îmi amintesc cum, după revoluție, am conștientizat imediat și pe propriile simțuri, unul dintre beneficiile sau neajunsurile libertățile câștigate cu sânge și sudoare: accesul, extrem de facil, la pornografie. Desigur, nu aveam internetul și toate atracțiile lui pe atunci, dar se compensa din plin în presă, la cinematografe și chiar seara… la televizor. Mai mult, au apărut ca ciupercile după ploaie centrele de închiriere a casetelor video, care nu refuzau pe nimeni, indiferent că elemente cum ar fi lipsa părului facial sau a sânilor indica o vârstă total nepotrivită pentru acest gen de materiale. Sub ochii mei, mulți dintre prietenii și colegii de pe atunci, au aluncat pe o pantă periculoasă și deloc comodă. Nu este de neglijat, însă, nici deserviciile pe care pornografia le-a adus proriei mele vieți. Astăzi, un simplu click de mouse face ca totul să fie și mai simplu. Dragii mei, nu este cazul să ne ascundem după deget, cei mai mulți dintre noi, dacă ar fi să fie sinceri, ar recunoaște că, cel puțin odată, din curiozitate sau alte motive cât se poate de naturale la origine, au accesat acele zone interzise, ale pornografiei. Veți fi șocați să aflați ce mulți sunt și aceia care se văd încătușați, robiți, de obiceiul de a se întoarce de mai multe ori pe zi la acest stăpân feroce.

Dana: alte forme ale pornografiei oferite atât de ieftin și de ostentativ pe toate mediile enumerate le reprezintă pornografia infantilă precum și diverse devieri flagrante de la normalitate, care ne apropie cu pași mari de… patologic. Astfel, ușor dar sigur, tânărul consumator de pornografie alunecă într-un domeniu al sclaviei, într-o dependență rușinoasă și crâncenă, care poate crea disfuncționalități fizice ori relaționale dintre cele mai grave. Din păcate, o spun, există o prea mică deschidere din partea părinților, familiei, bisericii, școlii, pentru a aborda deschis și fără falsă pudoare un subiect atât de delicat dar și de important pentru buna dezvoltare a celor ce trec prin vârsta frumoasă și grea a adolescenței. Astfel, fete și băieți deopotrivă, învață din sursele cele nepotrivite, stricând mult  prea devreme unul dintre cele mai frumoase aspecte ale vieții de familia, așa cum a pregătit-o Dumnezeu pentru noi, și anume latura sexuală.

Ne vom opri, în viitor, asupra modului în care pornografia de afectează, acaparându-ne, de asemenea asupra pericolelor la care ne expune și mai ales la modul în care ne putem raporta sănătos și responsabil la realitățile și nevoile sexuale din viața noastră.

Foto: Courtesy Darrin Harris Frisby

Foto: petworldshop.com

Vedem decăderea la care a ajuns generația noastră, în ciuda nivelului de trai ridicat, în imaginea pe care și-o fac bărbații despre femei. Fără cea mai mică rușine, se proclamă deschis în reviste, periodice, filme și cântece (n.m. sau pe internet) faptul că femeia este jucăria bărbatului. Unii pretind că totul nu era decât ipocrizie atunci când se vorbea odinioară despre onoarea femeii. Se afirmă că lumea se ascundea atunci ca să practice păcate similare celor care nu se mai ascund în zilele noastre. Dar acest argument este superficial. Cel care păcătuia odinioară RECUNOȘTEA că greșea. Cel care păcătuiește astăzi se străduiește să convingă pe toată lumea că ceea ce face este perfect normal. Se susține că imoralitatea este sănătoasă și rezonabilă și ni se cere să o acceptăm ca naturală și logică. Ori, în Biblie citim că Pavel ne îndeamnă să considerăm tinerele femei „ca pe niște surori, cu toată curăția” (1.Timotei 5:2).

(Luis Palau, Tinerii și sexualitatea, Editura Agape, Bucureşti, 1996)

În primul capitol al cărții Tinerii și sexualitatea, Luis Palau ne vorbește despre ceea ce el numește „sexul trist”. Odată cu o aparentă evoluție, adolescenții, bombardați de mass-media și de societate cu aluzii, imagini, etc. s-au transformat din copii în plină creștere în adulți tineri. Există un studiu mai vechi, făcut de o călugăriță, care demonstrează lucrul acesta. În urma unei dezvoltări accelerate, adolescenții zilelor noastre își doresc cu ardoare satisfacerea propriilor pofte și dorințe, pe care, din lipsa maturității, nu le pot stăpâni.

Ce ne oferă societatea zilelor noastre? Păi să vedem. Nu cred că este cineva, dintre voi, care să nu știe ce înseamnă pătrățelul sau cerculețul roșu, uneori cu cifra 18 în mijloc, ce apare uneori în colțul ecranului televizorului de acasă. Internetul este și el o sursă fantastică de astfel de produse. Revistele, ziarele, uneori chiar și dintre cele ce se doresc a fi respectabile, nu se pot abține să nu crească numărul cumpărătorilor, folosindu-se de imagini provocatoare. Piese de teatru în care actorii performează pe deplin goi, completează un tablou urât care ne indică faptul că tot mai mult societatea este obsedată de sex, mai exact de latura lui fizică ce are de-a face cu împlinirea egosită a propriilor porniri, cu a primi, nu cu exprimarea iubirii față de celălalt.

Sexualitatea este o forță extraordinară, ne spune Luis Palau. Ea a contribuit uneori la dezvoltarea națiunilor, alteori le-a distrus. Uneori ea crează cămine unite, alteori produce nenorocirea a sute și mii de vieți. Totul este în funcție de utilizarea dată acestei funcții vitale.

Citește mai departe…

Tinerii de astăzi sunt copleșiți de o mulțime de informații asupra sexualității. Fără îndoială că tu ai deja mai multe asemenea informații decât a știut bunică-mea toată viața ei.

Îmi voi aminti totdeauna de o fetiță de 7 sau 8 ani căreia învățătoarea îi zisese: „Scrie istoria familiei tale„. Fetița și-a zis: „E mai bine să încep cu începutul„. Ea s-a dus deci la mama ei ca s-o întrebe: „Mămico, cum m-am născut eu?” Mămica s-a jenat puțin: nu prea se avântă mămicile să vorbească despre sexualitate! Ea a răspuns: „Te-a adus barza„. Dar copilul și-a continuat șirul de întrebări: „Mămico, dacă pe mine m-a adus barza, pe tine cine te-a adus?” Mămica a devenit și mai nervoasă: „Ei bine, și pe mine m-a adus tot barza!” Fetița, complet nedumerită, s-a hotărât să vorbească cu bunica: „Buni, cum ai venit pe lume?” Nici bunica nu a vrut să îi spună adevărul; ca urmare, i-a răspuns: „Ei bine, m-a adus barza„. Atunci fetița s-a așezat și a scris în caiet: „De trei generații, în familia mea n-a mai fost naștere normală„.

Părinții cred uneori că, în ce privește acest subiect, copiii lor sunt complet neștiutori. Poate că-și zic: „Cristina, vecina, e deja mare. Dar Marcela mea, biata de ea, e așa de mică și de nevinovată…” Dacă ar ști ei ceea ce discută Marcela cu prietenele ei de joacă!

Când predic despre tema: Tinerii și sexualitatea, unii părinți se supără: „Ce l-o fi apucat pe Palau să vorbească despre sex în biserică!” În acest timp, copiii acelorași părinți citesc tot felul de cărți ieftine și le ascund sub pat. Fără griji, tăticul și mămica își închipuie că tinerii habar n-au de nimic.

(Luis Palau, Tinerii și sexualitatea, Editura Agape, Bucureşti, 1996)

True love waits – dragostea adevărată așteaptă, este numele unei campanii mai vechi, care s-a dezvoltat în timp într-o mișcare internațională care promovează abstinența sexuală în afara căsătoriei, printre  tineri și adolescenți

Unul dintre marile neajunsuri ale relațiilor sexuale timpurii, care ne pot crea probleme majore, se referă la sarcinile nedorite. Asistăm la situații dramatice în care fetele aud mult prea devreme cuvântul „mamă” din gura propriilor copii sau suportă consecințe greu de imaginat. Avortul, în cazul cel mai nefericit, blamul din partea familiei și societății, maturizarea înainte de vreme, renunțarea la școală, totul datorită faptului că nu am așteptat momentul potrivit, acceptând că, așa cum spune Eclesiastul, fiecare lucru își are vremea lui.

Dragii mei, aveți viața înainte! Dragostea nu se rezumă la sex. Viața nu se rezumă la sex. Sexul a fost lăsat pentru căsătorie, acolo unde poate fi o adevărată binecuvântare. Fetelor: nu cedați avansurilor agresive. Dacă prietenii voștri vă iubesc cu adevărat, vor aștepta vârsta și momentul potrivit. Băieților, sunteți pe cale să deveniți bărbați. Iar asta se face în primul rând la nivelul minții, demonstrându-se prin alegeri sănătoase.

Vă prezint mai jos un filmuleț creat de câțiva tineri în cadrul Project AWARE Summer Film Institute, care se încheie cu o întrebare la care vă îndem să meditați cu toții:

Is this what you want?

question markGata! Astăzi punem punct minisondajului nostru de opinie, după mai bine de o lună în care fiecare dintre voi a putut să îşi spună părerea.

La întrebarea:  „Este normal ca părinţii să îşi disciplineze copiii adolescenţi prin bătaie?”  cei mai mulţi (76%) au zis un NU categoric. 21% dintre voi au spus: „uneori, atunci când merită” iar 3% s-au exprimat împotriva acestei forme de disciplinare. Să fie aceştia din urmă părinţii voştri? Nu putem şti. Este posibil ca unii dintre voi chiar să considere că bătaia e OK.

Discuţia a pornit de la întrebarea lui Cristi. Ne-ar plăcea, în cele ce urmează, să vă oferim ocazia de a aduce argumente în sprijinul poziţiei pe care aţi adoptat-o.  Deci, de ce e normal sau de ce nu e normal ca părinţii să folosească bătaia la vârsta adolescenţei? Ce alte sugestii aveţi pentru a înlocui bătaia?

Foto: dailymail.co.uk

Cineva ne-a intrebat astăzi, cu o oarecare îngrijorare:

La ce vârstă trebuie să ai prieten?

Răspunsul poate că vă va descumpăni un pic, deşi nu este cazul:  la nici o vârstă nu TREBUIE să ai un prieten; vorbim în sensul romantic al cuvântului, la care a făcut referire şi persoana ce a pus întrebarea. Societatea pune o mare presiune asupra noastră. După o vreme aproape simţim că este o ruşine, o formă de handicap, să NU avem prieten sau prietenă. Uneori poate că nici nu simţim nevoia, dar cei din jur ne presează complice, cu glume, apropouri, încurajări, miştouri. Pe măsură ce timpul trece, ne panicăm, chiar ne temem că nu vom mai putea găsi pe cineva. Lăsăm ştacheta, renunţăm la anumite aşteptări, uneori bune… Probabil vă amintiţi reclama aceea în care băiatul cel disperat nu reuşea să se apropie de nici o fată. Cam aşa se întâmplă cu noi. Pe măsură ce ne forţăm, suntem mai penibili. Începem să jucăm teatru, pentru a părea ceea ce nu suntem, să facem compromisuri şi aranjamente, uneori păguboase. Persoana care te va iubi, trebuie să te cunoască aşa cum eşti. Este greşit să intrăm într-o relaţie minţind.

Citește mai departe…

Să ne organizăm un pic! De astăzi vei găsi, în stânga paginii, diferitele categorii de greutăţi cu care te-ai putea confrunta la vârsta adolescenţei.

Odată ce vei identifica problema ta, intră şi povesteşte-ne, ca să te putem ajuta. Răspunsul nostru poate veni pe email sau pe blog, în funcţie de preferinţele tale. Poţi, de asemenea, să propui o nouă categorie, în caz că te confrunţi cu ceva diferit.

Nu uita:

SUNTEM AICI PENTRU TINE!

Aici vei găsi oricând un prieten care să te asculte şi să te ajute în găsirea soluţiilor pentru problemele cu care te confrunţi. Poate că-ţi este greu, dar nu eşti singur. Nimic nu este imposibil, aşa că nu dispera!

Am revenit în camera mea. Sunt singur. Dar sentimentul l-am purtat cu mine toată ziua, deşi uneori am fost cu grupuri mari de oameni. Aici sunt în siguranţă. Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă poate răni. Între cei patru pereţi pot fi eu însumi, pot fi slab, pot plânge…

Am senzaţia că nimeni nu mă înţelege. O lume întreagă, goală şi tristă, mă priveşte răutăcios. Aş vrea să pot sta de vorbă cu cineva. Nu am cu cine. Problemele mele sunt prea mari şi prea grele pentru a fi purtate de alţii. Chiar şi de părinţi, care se comportă de parcă nu au avut niciodată vârsta mea.

De la o vreme am observat că e mai simplu să fac pe deşteptul. Să arăt cool. Să fac pe durul şi pe nepăsătorul. Uneori mă simt mincinos şi penibil, dar masca asta mă ajută. Mă apără de răutatea celor din jur. Mă apără şi de mine…

Stau mult la calculator. Uneori mă joc, alteori stau de vorbă cu alţii. Nu vreţi să aflaţi ce fac atunci când nu e nimeni prin preajmă. M-aţi considera un ciudat. Probabil chiar sunt, pentru că aşa mă consider…

Am mii de „prieteni” pe hi5. Mai nou sunt şi pe Facebook. Am o groază de tovarăşi la şcoală. Totuşi, mă simt singur şi trist. Şi simt că deja încep să îmbătrânesc.

Viaţa asta începe urât. Aşa o fi toată?…

question markDe astăzi, la propunerea lui Cristi, am lansat un nou sondaj, care va fi deschis timp de o lună, în stânga paginii:

Este normal ca părinţii să îşi disciplineze copiii adolescenţi prin bătaie?

Vă invităm să vă spuneţi părerea cu privire la acest subiect. Opinia fiecăruia dintre voi contează şi ne poate oferi un punct de plecare pentru discuţiile ulterioare. Curaj!

Îmi amintesc de profesoara de Limba Română din liceu. Nu era o femeie rea, numai că îşi făcuse un scop în a ne corecta mereu. Probabil că ne dorea şi binele, numai că, pe vremea aia, afirmaţia asta nu ne părea tocmai fondată.

– Copii (NOI? COPII? NU!), nu începem ne niciodată prezentarea cu conjuncţia conclusivă „deci” (corectaţi-mă dacă nu îi mai zice aşa)!.. Urma, de fiecare dată, şi explicaţia, interminabilă.

Ca un făcut, de câte ori eram scoşi la tablă, cuvântul ăsta nu de dădea pace.

– Spune-mi te rog, ce am avut pentru astăzi?

– Deci…

– FĂRĂ DECI!

Citeşte mai departe…

Ţi se tot spune că eşti… adolescent. Sau adolescentă. Şi te gândeşti: aşa o fi?

„De-acum eşti băiat mare!”  „Eşti ditamai domnişoara!” „Nu mai eşti un copil!”

Presiune din toate părţile; presiune de la ceilalţi, presiune şi de la propria persoană. Până acum nu ai realizat cât de multe lucruri te… deranjează. Cum ar fi să ţi se spună tot timpul ce să faci, să ţi se umble prin lucruri, sau să fii tratat ca un mucos de rând. Înlăuntrul tău ştii că nu mai eşti ce ai fost ieri. Într-un fel sau altul.. ai crescut. Şi totuşi, gândul de a creşte atât de repede te sperie. Prea grele responsabilităţile, prea multe aşteptările. Copilul din noi încă îşi mai cere drepturile.

Ca şi când nu ar fi de ajuns, oglinda îţi descoperă lucruri până mai ieri necunoscute. Da, coşurile… Trupul ţi se modifică şi colegii de sex opus nu îţi mai sunt, brusc, indiferenţi.

Acasă, părinţii îţi par mai cicălitori.Conflictul între generaţii”, spune Google, asta înclini să crezi şi tu. Îi iubeşti, dar parcă nu vă mai puteţi înţelege. Se pare că dintr-o dată dicţionarul e mai sărac pentru ei, rezumându-se la un singur cuvânt: NU!

Uf, suntem adolescenţi!… Cumva trebuie să trecem şi prin asta. Unii spun că este cea mai frumoasă vârstă. Aşa o fi?  Până una alta, propun să ne relaxăm. Vă invit, cu mic cu mare, să transformăm acest loc de pe net într-un loc al prieteniei. Să învăţăm împreună cum să ne bucurăm de aceşti ani. Să fim cu toţii mândri că suntem… ADOLESCENTZI.

De astăzi există Adolescentzi, blogul unde fiecare dintre voi se poate exprima liber. Poţi reveni aici oridecâte ori simţi nevoia să stai de vorbă cu cineva.

Prietenii tăi

Mike&Dana

Dana şi Mike

CALENDAR

Decembrie 2017
L M M M V S D
« Feb    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Categorii

Logo

adolescentzi

Promo

cariera si personalitate

Blogosfera Crestina