You are currently browsing the monthly archive for octombrie 2009.

Să ne organizăm un pic! De astăzi vei găsi, în stânga paginii, diferitele categorii de greutăţi cu care te-ai putea confrunta la vârsta adolescenţei.

Odată ce vei identifica problema ta, intră şi povesteşte-ne, ca să te putem ajuta. Răspunsul nostru poate veni pe email sau pe blog, în funcţie de preferinţele tale. Poţi, de asemenea, să propui o nouă categorie, în caz că te confrunţi cu ceva diferit.

Nu uita:

SUNTEM AICI PENTRU TINE!

Aici vei găsi oricând un prieten care să te asculte şi să te ajute în găsirea soluţiilor pentru problemele cu care te confrunţi. Poate că-ţi este greu, dar nu eşti singur. Nimic nu este imposibil, aşa că nu dispera!

Am revenit în camera mea. Sunt singur. Dar sentimentul l-am purtat cu mine toată ziua, deşi uneori am fost cu grupuri mari de oameni. Aici sunt în siguranţă. Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă poate răni. Între cei patru pereţi pot fi eu însumi, pot fi slab, pot plânge…

Am senzaţia că nimeni nu mă înţelege. O lume întreagă, goală şi tristă, mă priveşte răutăcios. Aş vrea să pot sta de vorbă cu cineva. Nu am cu cine. Problemele mele sunt prea mari şi prea grele pentru a fi purtate de alţii. Chiar şi de părinţi, care se comportă de parcă nu au avut niciodată vârsta mea.

De la o vreme am observat că e mai simplu să fac pe deşteptul. Să arăt cool. Să fac pe durul şi pe nepăsătorul. Uneori mă simt mincinos şi penibil, dar masca asta mă ajută. Mă apără de răutatea celor din jur. Mă apără şi de mine…

Stau mult la calculator. Uneori mă joc, alteori stau de vorbă cu alţii. Nu vreţi să aflaţi ce fac atunci când nu e nimeni prin preajmă. M-aţi considera un ciudat. Probabil chiar sunt, pentru că aşa mă consider…

Am mii de „prieteni” pe hi5. Mai nou sunt şi pe Facebook. Am o groază de tovarăşi la şcoală. Totuşi, mă simt singur şi trist. Şi simt că deja încep să îmbătrânesc.

Viaţa asta începe urât. Aşa o fi toată?…

question markDe astăzi, la propunerea lui Cristi, am lansat un nou sondaj, care va fi deschis timp de o lună, în stânga paginii:

Este normal ca părinţii să îşi disciplineze copiii adolescenţi prin bătaie?

Vă invităm să vă spuneţi părerea cu privire la acest subiect. Opinia fiecăruia dintre voi contează şi ne poate oferi un punct de plecare pentru discuţiile ulterioare. Curaj!

Îmi amintesc de profesoara de Limba Română din liceu. Nu era o femeie rea, numai că îşi făcuse un scop în a ne corecta mereu. Probabil că ne dorea şi binele, numai că, pe vremea aia, afirmaţia asta nu ne părea tocmai fondată.

– Copii (NOI? COPII? NU!), nu începem ne niciodată prezentarea cu conjuncţia conclusivă „deci” (corectaţi-mă dacă nu îi mai zice aşa)!.. Urma, de fiecare dată, şi explicaţia, interminabilă.

Ca un făcut, de câte ori eram scoşi la tablă, cuvântul ăsta nu de dădea pace.

– Spune-mi te rog, ce am avut pentru astăzi?

– Deci…

– FĂRĂ DECI!

Citeşte mai departe…

Ţi se tot spune că eşti… adolescent. Sau adolescentă. Şi te gândeşti: aşa o fi?

„De-acum eşti băiat mare!”  „Eşti ditamai domnişoara!” „Nu mai eşti un copil!”

Presiune din toate părţile; presiune de la ceilalţi, presiune şi de la propria persoană. Până acum nu ai realizat cât de multe lucruri te… deranjează. Cum ar fi să ţi se spună tot timpul ce să faci, să ţi se umble prin lucruri, sau să fii tratat ca un mucos de rând. Înlăuntrul tău ştii că nu mai eşti ce ai fost ieri. Într-un fel sau altul.. ai crescut. Şi totuşi, gândul de a creşte atât de repede te sperie. Prea grele responsabilităţile, prea multe aşteptările. Copilul din noi încă îşi mai cere drepturile.

Ca şi când nu ar fi de ajuns, oglinda îţi descoperă lucruri până mai ieri necunoscute. Da, coşurile… Trupul ţi se modifică şi colegii de sex opus nu îţi mai sunt, brusc, indiferenţi.

Acasă, părinţii îţi par mai cicălitori.Conflictul între generaţii”, spune Google, asta înclini să crezi şi tu. Îi iubeşti, dar parcă nu vă mai puteţi înţelege. Se pare că dintr-o dată dicţionarul e mai sărac pentru ei, rezumându-se la un singur cuvânt: NU!

Uf, suntem adolescenţi!… Cumva trebuie să trecem şi prin asta. Unii spun că este cea mai frumoasă vârstă. Aşa o fi?  Până una alta, propun să ne relaxăm. Vă invit, cu mic cu mare, să transformăm acest loc de pe net într-un loc al prieteniei. Să învăţăm împreună cum să ne bucurăm de aceşti ani. Să fim cu toţii mândri că suntem… ADOLESCENTZI.

De astăzi există Adolescentzi, blogul unde fiecare dintre voi se poate exprima liber. Poţi reveni aici oridecâte ori simţi nevoia să stai de vorbă cu cineva.

Prietenii tăi

Mike&Dana

Dana şi Mike

CALENDAR

octombrie 2009
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Categorii

Logo

adolescentzi

Promo

cariera si personalitate

Blogosfera Crestina