Ţi se tot spune că eşti… adolescent. Sau adolescentă. Şi te gândeşti: aşa o fi?

„De-acum eşti băiat mare!”  „Eşti ditamai domnişoara!” „Nu mai eşti un copil!”

Presiune din toate părţile; presiune de la ceilalţi, presiune şi de la propria persoană. Până acum nu ai realizat cât de multe lucruri te… deranjează. Cum ar fi să ţi se spună tot timpul ce să faci, să ţi se umble prin lucruri, sau să fii tratat ca un mucos de rând. Înlăuntrul tău ştii că nu mai eşti ce ai fost ieri. Într-un fel sau altul.. ai crescut. Şi totuşi, gândul de a creşte atât de repede te sperie. Prea grele responsabilităţile, prea multe aşteptările. Copilul din noi încă îşi mai cere drepturile.

Ca şi când nu ar fi de ajuns, oglinda îţi descoperă lucruri până mai ieri necunoscute. Da, coşurile… Trupul ţi se modifică şi colegii de sex opus nu îţi mai sunt, brusc, indiferenţi.

Acasă, părinţii îţi par mai cicălitori.Conflictul între generaţii”, spune Google, asta înclini să crezi şi tu. Îi iubeşti, dar parcă nu vă mai puteţi înţelege. Se pare că dintr-o dată dicţionarul e mai sărac pentru ei, rezumându-se la un singur cuvânt: NU!

Uf, suntem adolescenţi!… Cumva trebuie să trecem şi prin asta. Unii spun că este cea mai frumoasă vârstă. Aşa o fi?  Până una alta, propun să ne relaxăm. Vă invit, cu mic cu mare, să transformăm acest loc de pe net într-un loc al prieteniei. Să învăţăm împreună cum să ne bucurăm de aceşti ani. Să fim cu toţii mândri că suntem… ADOLESCENTZI.

Anunțuri