drinking

Foto: healthscape.co.uk

Pe vremea când eram adolescent şi până pe la 21 de ani am căpătat un obicei care mi-a adus multe necazuri: am început să beau! Nu brusc, ci treptat. Am început între prieteni, cu o bere, un pahar de vin sau cu o gură de lichior. La discotecă, la o petrecere sau ascuns în camera mea… În timp însă, pe nesimţite, am ajuns să consum băuturi tari, tot mai des şi în cantităţi tot mai mari. Vin, coniac, votcă, nimic nu mi se mai părea prea greu de dus.

Dintr-un consumator ocazional m-am trezit că devenisem parcă peste noapte… beţiv. Deşi am urât obiceiul acesta la tata şi durerile pe care le-a adus el familiei noastre de când mă ştiu, am fost la un pas de a mă autodistruge. Am realizat că mă refugiasem în băutură pentru a uita de propriile probleme. Uneori, pentru câteva ore, funcţiona. După ce mă întorceam la realitate, însă, amărăciunea mă lovea parcă şi mai puternic. (Mike)

Ai şi tu probleme cu alcoolul? Cunoşti pe cineva care are această problemă? Sunt întrebări care te macină sau pur şi simplu vrei să ne împărtăşeşti propria experienţă? Scrie-ne!

Reclame