Odată, pe când mă întorceam obosit către casă după multe ore de muncă, petrecute pe stradă, printre cei fără adăpost, am văzut un lucru ce mi-a captat imediat atenţia. Un căţel, chinuindu-se cumplit, cu spatele frânt şi picioarele din spate inerte, se  târa cu disperare, în încercarea de a se adăposti de mulţimea curioşilor. Era evident că fusese lovit de o maşină şi lăsat să moară. Mulţi erau cei ce se uitau, clătinând din cap cu îngăduinţă şi milă, însă numai un grup de copii ai străzii s-au apropiat să îl şi ajute. Unul dintre copii a încercat, cu bunătate, să îl mângâie pe căţelul care suferea cumplit, pentru a-i câştiga încrederea. În secunda în care a întins mâna însă, căţelul, orbit de teamă şi durere, s-a repezit să îl muşte…

Am plecat tulburat şi m-am gândit că de cele mai multe ori, în faţa durerii şi imposibilului, reacţionăm exact ca acel căţel, lăsând ca propria rană să ne influențeze raţionamentul şi muşcând din mâinile întinse cu bunătate către noi. Bineînţeles, mai este şi marea mulţime a curioşilor, care dau din cap cu îngăduinţă şi cu milă, singurele lucruri de parcă nu am avea nevoie în astfel de momente.

invingand disabilitatea

Foto: dailymail.co.uk

 Dragul nostru adolescent,

Eşti şi tu în situaţia căţelului lovit de viaţă cu dizabilitate? Ai nevoie de o mână de prieten care să se întindă şi a doua oară? Vrei să lupţi cu propriile limitări şi să câştigi lupta cu handicapul?

Suntem aici pentru tine.

Scrie-ne!

Anunțuri